Mulţi au experimentat senzaţia stranie că au mai trăit ceea ce tocmai s-a întâmplat. Sentimentul de deja vu apare spontan şi reprezintă o puternică impresie de familiaritate a unor locuri necunoscute sau evenimente pe care le trăiesc, deşi este o experienţă nouă. Un studiu scoate la iveală informaţii în această situaţie, potrivit ScienceDaily.
FOTO: Gulliver/ Getty Images
Şansa ca o persoană să experimente senzaţia de deja-vu în decursul vieţii este foarte mare. Conform mai multor studii, aproximativ două treimi din indivizi au avut senzaţia stranie de deja vu.
Cercetătorii afirmă că este un fenomen foarte greu de studiat în laborator din cauza faptului că nu există un stimul identificabil, care ar putea arăta clar de la ce porneşte sentimentul de familiaritate.
Episoadele de deja vu ar putea fi strâns legate de modul în care amintirile sunt stocate în creier.
Lobul temporal al creierului este regiunea responsabilă de detectare a unor lucruri, de familiaritate sau de recunoaştere a unor evenimente, spun experţii.
Deşi momentan legătura dintre deju vu şi lobul temporal rămâne necunoscută, există indicii care derivă de la persoanele care suferă de epilepsia lobului temporal (o boală în care activitatea celulelor nervoase ale creierului sunt deranjate cauzând convulsii). Descoperirile ar sugera că senzaţia de deja-vu ar putea fi provocată de o defecţiune electrică a creierului.
Studii clinice arată că unii pacienţi bolnavi de epilepsie a lobului temporal, înainte de criza de convulsii, au deja vu, ca un fel de avertisment înaintea crizei.
Pentru persoanele sănătoase, cercetătorii afirmă ca ar fi vorba despre o „eroare” a creierului, când neuronii responsabili de recunoaştere şi familiaritate nu funcţionează. Creierul atunci încurcă prezentul cu trecutul. De fapt, aceleaşi impulsuri electrice anormale întâlnite la bolnavii de epilepsie pot fi prezente la persoanele sănătoase, cum sunt spasmele musculare involuntare la o persoană care abia adoarme.
O altă explicaţie a senzaţiei de deja vu la persoanele sănătoase ar fi atribuită unei încurcături în căile neuronale. Acest lucru se întâmplă deoarece creierul caută constant să creeze percepţii în legătură cu lumea din jurul nostru, dar are „materiale” limitate. De exemplu, e necesar un singur simţ, cum ar fi un mirosul cunoscut, pentru a ne aminti anumite lucruri.
Deja vu poate fi asociat cu discrepanţe ale memoriei în creier, astfel informaţia senzorială ar putea întrece memoria pe termen scurt şi ar putea ajunge, în schimb, la memoria pe termen lung.
Cercetătorii spun că încă mai sunt multe de învăţat despre acest fenomen şi mecanismul din spatele lui, dar speră că viitoarele studii vor oferi dovezi concludente despre strania senzaţie de deja vu.
